Cum totul se rezuma la asta, cuplul primordial.
In primul rand scriu in limba ...şi nu pot scrie în româneşte fără diacritice. Măcar atât a făcut facultatea din mine. Am ales propria-mi limbă pentru că altfel nu pot spune ce vreau să spun. Ca să zic aşa, ăsta e un subiect apropriat de sufletul meu.
Acum luni bune am citit o carte, "Adam şi Eva" de Rebreanu. Foarte frumoasă, dar nu pot spune că m-a dat pe spate talentul lui (îmi e superior în toate dar zic aşa, ca un cititor umil). Abia acum însă m-a ajuns ideea (ce nu pot spune că îi aparţine) până în fundul creerului. Printre povestirile ce descriu călătoria celor două suflete pereche prin timp până la împreunarea lor nu este şi povestea biblică despre Adam şi Eva, dar ce trebuie să înţelegem, noi cititorii, din titlu plus parcugerea cărţii, este conceptul de cuplu primordial. Splendid. Nu numai noi suntem rezultatul unui cuplu, dar până şi ideea de cuplu este fructul aceleiaşi împreunări dintâi. Poate trebuie să explic. S-a ajuns cumva la acest arhetip, "cumva" deoarece nu a fost timp înainte să fie măsurat de cineva, cuplul primordial, ce a generat acest model pe care se constituie viaţa din acea primă clipă de unitate între două entităţi diferite. Splendid.
Nu doresc să intru în discuţia cu există un singur om pentru fiecare sau că aceleaşi suflete se caută vieţi în şir etc. pentru că...parcă până la urmă astea sunt detalii comparativ cu imensitatea semnificaţiilor simplei idei de unitate între două fiinţe diferite. Să nu vă prind cu argumente biologige ca nu scriu despre sex.(oau!it may be the first time I write it on my blog phahahaha)
De când eram prea mică să înţeleg ce e aia sărut m-au fascinat poveştile de dragoste, poate uneori într-un mod ciudat. Nu m-au pasionat personajele sau aventurile pentru spectaculozitate, ci mă pasiona miza, intriga. Ce îi desparte? Ce îi uneşte? Cum au reuşit să fie împreună? Ca şi cum încercam să învăţ toate trucurile, toate posibilele obstacole, toate soluţiile.
A , şi ce îmi mai plăcea în poveşti erau creaturile magice: zâne, sirene, vrăjitori, inorogi, vampiri, vărcolaci, îngeri, toată gama, buni sau răi. Uuuuu dragoooni. Daaa!! Elfi :D etc. etc.(în gama de creaturi magice aş îndrâzni să adaug şi super eroii, deşi sunt mai apropriaţi de forma umană majoritatea) Am vrut să fiu din fiecare. Cred că prima a fost sirenă, apoi inorog, apoi zână, apoi un lung şir de superputeri....(apoi am descoperit că am superputeri.shhh)....şi apoi, în povestea oricărui supererou sau om obişnuit îmi place să găsesc pe Adam şi Eva.
want music?or photos? close your eyes and remember the best kiss you ever had.
In primul rand scriu in limba ...şi nu pot scrie în româneşte fără diacritice. Măcar atât a făcut facultatea din mine. Am ales propria-mi limbă pentru că altfel nu pot spune ce vreau să spun. Ca să zic aşa, ăsta e un subiect apropriat de sufletul meu.
Acum luni bune am citit o carte, "Adam şi Eva" de Rebreanu. Foarte frumoasă, dar nu pot spune că m-a dat pe spate talentul lui (îmi e superior în toate dar zic aşa, ca un cititor umil). Abia acum însă m-a ajuns ideea (ce nu pot spune că îi aparţine) până în fundul creerului. Printre povestirile ce descriu călătoria celor două suflete pereche prin timp până la împreunarea lor nu este şi povestea biblică despre Adam şi Eva, dar ce trebuie să înţelegem, noi cititorii, din titlu plus parcugerea cărţii, este conceptul de cuplu primordial. Splendid. Nu numai noi suntem rezultatul unui cuplu, dar până şi ideea de cuplu este fructul aceleiaşi împreunări dintâi. Poate trebuie să explic. S-a ajuns cumva la acest arhetip, "cumva" deoarece nu a fost timp înainte să fie măsurat de cineva, cuplul primordial, ce a generat acest model pe care se constituie viaţa din acea primă clipă de unitate între două entităţi diferite. Splendid.
Nu doresc să intru în discuţia cu există un singur om pentru fiecare sau că aceleaşi suflete se caută vieţi în şir etc. pentru că...parcă până la urmă astea sunt detalii comparativ cu imensitatea semnificaţiilor simplei idei de unitate între două fiinţe diferite. Să nu vă prind cu argumente biologige ca nu scriu despre sex.(oau!it may be the first time I write it on my blog phahahaha)
De când eram prea mică să înţeleg ce e aia sărut m-au fascinat poveştile de dragoste, poate uneori într-un mod ciudat. Nu m-au pasionat personajele sau aventurile pentru spectaculozitate, ci mă pasiona miza, intriga. Ce îi desparte? Ce îi uneşte? Cum au reuşit să fie împreună? Ca şi cum încercam să învăţ toate trucurile, toate posibilele obstacole, toate soluţiile.
A , şi ce îmi mai plăcea în poveşti erau creaturile magice: zâne, sirene, vrăjitori, inorogi, vampiri, vărcolaci, îngeri, toată gama, buni sau răi. Uuuuu dragoooni. Daaa!! Elfi :D etc. etc.(în gama de creaturi magice aş îndrâzni să adaug şi super eroii, deşi sunt mai apropriaţi de forma umană majoritatea) Am vrut să fiu din fiecare. Cred că prima a fost sirenă, apoi inorog, apoi zână, apoi un lung şir de superputeri....(apoi am descoperit că am superputeri.shhh)....şi apoi, în povestea oricărui supererou sau om obişnuit îmi place să găsesc pe Adam şi Eva.
want music?or photos? close your eyes and remember the best kiss you ever had.
0 flu flu:
Post a Comment